CSJ penalizează Consiliul Concurenței pentru nemotivarea amenzii. Cine să penalizeze CSJ pentru (ne)motivare?

1. Sumarul circumstanțelor de fapt

Consiliului Concurenței (CC) în decizia sa a constatat că AD împreună cu alte întreprinderi au participat la trucarea ofertelor în cadrul a două licitații încălcând astfel prevederile art. 5 din Legea concurenței (acord orizontal de tipul cartelurilor dure). CC a aplicat AD amendă maximă de 4% din cifra totală de afaceri pentru anul anterior (art. 73 (3) litera c din Legea concurenței). AD a recunoscut fapta anticoncurențială dar a contestat Decizia CC în partea ce ține de mărimea amenzii. AD a invocat inter alia că CC având o discreție de a aplica o amendă între 2% și 4%, fără a motiva a ales-o pe cea mai mare.

2. Motivarea CSJ

Decizia CSJ o puteți găsi aici. CSJ a fost de acord cu AD. Curtea a punctat că orice apreciere subiectivă trebuie să aibă ca fundament factori obiectivi și argumentare concludentă. Deși CC a respectat limitele legale ale dreptului discreționar nu a ținut cont de lipsa unor circumstanțe agravante și existența celor atenuante. CSJ numește ca fiind circumstanțe atenuante – (i) recunoașterea încălcării de către AD, (ii) poziție sinceră față de autoritatea de concurență și transparență în acțiuni, (iii) nerepetarea ulterioară a încălcării. CSJ a stabilit că CC trebuia să justifice într-o manieră consistentă cuantumul amenzii aplicate.

Deși CC constată în speță „lipsa unor circumstanțe agravante și atenuante”, a sancționat AD cu cea mai dură amendă ceea ce denotă un arbitrariu în conduita sa. CSJ a explicat că scopul pedepsei rezidă în restabilirea echității sociale și economice, prevenirea și descurajarea unor practici anticoncurențiale și stimularea unei concurențe libere și sănătoase. Spre final Curtea punctează că aplicarea plafonului maxim al sancțiunii poate fi determinată doar în cazul în care componența anticoncurențială este însoțită de alte semne relevante pentru individualizarea sancțiunii în sensul majorării cuantumului ei. CSJ conchide că mărimea amenzii în speță a fost „excesivă, nemotivată și neconvingătoare”. CSJ a redus amenda de la 4% la 2% din cifra totală de afaceri pentru anul anterior.

3. Comentarii

Decizia CSJ nu are nici o structură și numerotare a paragrafelor. Lipsa unei structuri a Decizie CSJ o face dificil de înțeles și greu de citat.

Motivarea CC referitor la cuantumul amenzii, în viziunea mea, manifestă o ușoară ignoranță a „dreptului de a fi auzit” din partea autorității de concurență:

Ținând cont, că acordul anticoncurențial este unul pe orizontală de tip cartel dur, având ca obiect trucarea ofertei, acesta se încadrează în categoria faptelor de gravitate mare, pentru care nivelul de bază al amenzii se stabilește conform art. 72 alin. (3) lit. c) din Legea concurenței, în cuantum de la 2% până la 4%.

Nivelul de bază al amenzii în conformitate cu art. 72 alin. (3) lit. c) al Legii concurenței s-a stabilit de (4) % din cifra totală de afaceri înregistrată în anul 2017 pentru (…) AD.

Circumstanțe agravante şi atenuante, prevăzute la art. 73 din Legea concurenţei nu au fost reţinute

Reieșind din acest text putem deduce că soluția la care a ajuns CSJ este una bună, motivarea mai puțin.

a. Temeiul juridic al obligației de a motiva

În primul rând, CSJ trebuia să explice autorității de concurență, și nu numai, că articolul 41 (6) Legea concurenței obligă CC să își motiveze Decizia. Această obligație este și mai pronunțată când CC aplică amenzi. Obligația de a motiva constituie o normă fundamentală de procedură care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivării, aceasta din urmă ținând de legalitatea în fond a Deciziei CC (T‑180/15, Icap v Comisia ECLI:EU:T:2017:795 p. 287). Ceea ce înseamnă că inexistența motivării ar trebui să reprezinte un temei separat de anulare a actului administrativ. În speță, deși noul Cod Administrativ, în particular Cartea a II-a articolul 118, nu este aplicabil speței rationae temporis, dă o mai multă claritate obligației de a motiva în dreptul administrativ.