Ce facem cu două oferte egal clasate și în ce cazuri aplicarea voluntară a Legii privind achizițiile publice produce efecte

(Garanție SA vs Agenția Servicii Publice, 22.03.2019)

A. Introducere

Legea privind achizițiile publice nr. 131/2015 devine aplicabilă numai dacă valoarea estimată a achiziției publice este egală sau mai mare decît pragurile din art. 2 (1) aceiași lege. Decizia ANSC pe cazul de mai jos confirmă contrariul. Totodată, ANSC recunoaște că decizia autorității contractante de a anula propria licitație publică de achiziție este supusă controlului contencios exercitat de ANSC. Însă în ce condiții?

De asemenea în cazul în care sunt două oferte cu același preț, autoritatea contractantă trebuie să treacă la criteriul suplimentar care la stabilit. Dacă și în urma aplicării criteriului suplimentar de evaluare, ofertele nu pot fi obiectiv distinse, atunci ANSC confirmă că unica soluție este anularea licitație.

B. Speța

ASP anunță licitație publică de achiziționare servicii de asigurare răspundere civilă prin Cerere Oferte de Preț (COP), valoare estimată – 65’000 MDL. Criteriul de atribuire – cel mai mic preț, criteriu suplimentar: dacă se depun oferte cu același preț (polița RCA are o metodologie de calcul fixată prin lege), în calitate de criteriu adițional se va aplica numărul încălcări constatate de CNPF în perioada 2017-2018. Au fost depuse trei oferte. Un ofertant a fost descalificat pe motiv că nu a prezentat un document. Ceilalți doi au avut același preț, iar certificatul eliberat de CNPF a demonstrat că ambii au același număr de sancțiuni. ASP în temeiul art. 71 (1) lit. g) din Legea privind achizițiile publice nr. 131/2015 a anulat procedura pe motivul unor erori grave care nu pot fi corectate fără a viola principiile achizițiilor publice din art. 7. Unul din ofertanți a contestat la ANSC procedura.

C. Observații (interesante)

(i) Aplicarea benevolă a Legii privind achizițiile publice

O achiziție în valoare de 65’000 MDL nu trece de pragurile prevăzute de art. 2 (1) litera a) a Legii nr. 131/2015, respectiv nu se supune regimului acestei legi, dar HG cu privire la achiziţiile publice de valoare mică. În acest context contestatorul ca și ultim argument a invocat că ASP a declarat că desfășoară procedura în conformitate cu Legea 131/2015, iar în anunț a fost indicat că contestația se va examina la ANSC.

Din nefericire ANSC nu s-a expus asupra acestui capăt de argument care este unul foarte important pentru participanții la achiziții. Totodată, reieșind din aceea că ANSC nu a examinat această excepția procesuală de competență, însă a trecut la examinarea în fond a contestație rezultă că în mod tacit a acceptat argumentul contestatorul.

Aici ANSC ar fi trebuit să exploateze șansa de a da anumite clarificări și explicații. Din câte cunosc asemenea spețe au mai existat în practica ANSC, dar din motivul inexistenței unui motor de căutare a Deciziilor ANSC este mai complicat să le găsesc. Poate referința la prima decizie unde s-a decis acest aspect procesual ar fi fost mult mai comodă.

Instrucțiunile ANSC, în opinia mea, trebuiau să se refere la criteriile prin care operatorul economic trebuie să determine dacă achiziția sub pragul din art. 2 (1) a) a Legea nr. 131/2015, va fi totuși supusă regimului juridic rigid al Legii nr. 131/2015. Simpla folosire a Documentației Standard aprobată de Ministerul Finanțelor este suficientă? Sau indicarea în anunț a unei proceduri reglementate de Legea nr. 131/2015? În speță ASP a folosit toată documentația oficială pentru procedura COP. Iar documentația standard vizată, abundă cu referințe la Legea 131/2015.

Astfel, pentru moment putem doar deduce că folosirea de către o autoritate contractantă a documentația oficiale denotă o intenție a acesteia de a aplica Legii nr. 131/2015 în procedura în cauză.

Până găs(esc)(im) alte explicații, important și salutabil este că ANSC respectă intenția autorității contractante de a aplica benevol Legea nr. 131/2015 unei proceduri sub pragul din art. 2 (1) a).